Poate că ți s-a întâmplat să te întrebi: „Oare spun lucrul potrivit?”, „Cum mă adresez fără să jignesc?” sau „Dacă folosesc un termen greșit?”

Aceste întrebări sunt firești. Mulți oameni își doresc să comunice respectuos cu persoanele cu dizabilități, însă nu au fost învățați cum să facă acest lucru. Din dorința de a nu greși, unii evită conversația sau folosesc expresii care, fără intenție, pot fi ofensatoare.

Vestea bună este că o comunicare incluzivă nu este complicată. Nu este nevoie de reguli dificile sau de un vocabular special. Este suficient să pornim de la respect, empatie și deschidere.

1. Vorbește cu persoana, nu cu însoțitorul ei

Dacă o persoană este însoțită de un membru al familiei, un asistent personal sau un interpret în limbajul semnelor, adresează-te direct persoanei cu dizabilități.

Exemplu: „Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta?”, în loc să întrebi însoțitorul: „Ce dorește?” sau „Poate să răspundă?”. Acest lucru transmite respect și recunoaște autonomia persoanei. Însoțitorul este acolo pentru sprijin, nu pentru a comunica în locul ei.

2. Folosește un ton normal al vocii

O dizabilitate nu înseamnă automat că persoana nu poate auzi sau înțelege. Vorbește exact așa cum ai vorbi cu orice altă persoană. Nu ridica vocea și nu vorbi exagerat de rar decât dacă persoana îți solicită acest lucru.

3. Tratează persoana ca pe un adult

Uneori, persoanele cu dizabilități sunt tratate involuntar ca niște copii, chiar dacă sunt adulți.

Exemple: „Bravo, ce bine te-ai descurcat!” spus unui adult pentru o activitate obișnuită. Respectul înseamnă să recunoaștem experiența și autonomia fiecărei persoane.

4. Întreabă înainte să oferi ajutor

Chiar dacă intențiile sunt bune, nu presupune că cineva are nevoie de ajutor.

Exemplu: „Aveți nevoie de ajutor?” Dacă răspunsul este „Nu, mulțumesc”, respectă alegerea persoanei. Multe persoane cu dizabilități sunt perfect independente și preferă să decidă singure când și de ce sprijin au nevoie.

5. Folosește un limbaj respectuos

În general, este recomandat să folosești expresii precum:

• persoană cu dizabilități;
• persoană care utilizează un scaun rulant;
• persoană nevăzătoare;
• persoană surdă (dacă aceasta este preferința persoanei sau a comunității din care face parte).

În același timp, evită expresii precum:

• „țintuit în scaun cu rotile”;
• „suferă de…” (atunci când nu este cazul).

Aceste formulări pun accent pe limitări sau creează o imagine negativă asupra persoanei.

6. Ascultă cu răbdare

Unele persoane comunică într-un ritm diferit sau folosesc dispozitive de comunicare asistivă. Acordă-le timpul necesar pentru a-și exprima ideile. Nu termina propozițiile în locul lor și nu presupune ce vor să spună. O conversație bună înseamnă să oferi spațiu fiecărei persoane să se exprime în propriul ritm.

7. Nu lăsa dizabilitatea să definească întreaga persoană

Persoanele cu dizabilități au profesii, pasiuni, familii, hobby-uri și obiective, la fel ca oricine altcineva. De aceea, este firesc să vorbești despre interese, muncă, studii sau activitățile de zi cu zi, fără a transforma dizabilitatea în singurul subiect al conversației.

De ce este atât de important modul în care comunicăm?

O comunicare respectuoasă contribuie la combaterea stereotipurilor, încurajează participarea activă a persoanelor cu dizabilități în viața comunității și creează relații bazate pe egalitate și încredere.

De cele mai multe ori, nu este nevoie să găsim „cuvintele perfecte”. Este suficient să tratăm fiecare persoană cu respect, să fim deschiși să învățăm și să fim dispuși să corectăm eventualele greșeli.

În cele din urmă, cea mai importantă regulă este simplă: vorbește cu persoana cu dizabilități așa cum ai dori să vorbească cineva cu tine: cu respect, naturalețe și demnitate.