Poate că ți s-a întâmplat să te întrebi: „Oare spun lucrul potrivit?”, „Cum mă adresez fără să jignesc?” sau „Dacă folosesc un termen greșit?”

Aceste întrebări sunt firești. Mulți oameni își doresc să comunice respectuos cu persoanele cu dizabilități, însă nu au fost învățați cum să facă acest lucru. Din dorința de a nu greși, unii evită conversația sau folosesc expresii care, fără intenție, pot fi ofensatoare.

Vestea bună este că o comunicare incluzivă nu este complicată. Nu este nevoie de reguli dificile sau de un vocabular special. Este suficient să pornim de la respect, empatie și deschidere.

1. Vorbește cu persoana, nu cu însoțitorul ei

Dacă o persoană este însoțită de un membru al familiei, un asistent personal sau un interpret în limbajul semnelor, adresează-te direct persoanei cu dizabilități.

Exemplu: „Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta?”, în loc să întrebi însoțitorul: „Ce dorește?” sau „Poate să răspundă?”. Acest lucru transmite respect și recunoaște autonomia persoanei. Însoțitorul este acolo pentru sprijin, nu pentru a comunica în locul ei.

2. Folosește un ton normal al vocii

O dizabilitate nu înseamnă automat că persoana nu poate auzi sau înțelege. Vorbește exact așa cum ai vorbi cu orice altă persoană. Nu ridica vocea și nu vorbi exagerat de rar decât dacă persoana îți solicită acest lucru.

3. Tratează persoana ca pe un adult

Uneori, persoanele cu dizabilități sunt tratate involuntar ca niște copii, chiar dacă sunt adulți.

Exemple: „Bravo, ce bine te-ai descurcat!” spus unui adult pentru o activitate obișnuită. Respectul înseamnă să recunoaștem experiența și autonomia fiecărei persoane.

4. Întreabă înainte să oferi ajutor

Chiar dacă intențiile sunt bune, nu presupune că cineva are nevoie de ajutor.

Exemplu: „Aveți nevoie de ajutor?” Dacă răspunsul este „Nu, mulțumesc”, respectă alegerea persoanei. Multe persoane cu dizabilități sunt perfect independente și preferă să decidă singure când și de ce sprijin au nevoie.

5. Folosește un limbaj respectuos

În general, este recomandat să folosești expresii precum:

• persoană cu dizabilități;
• persoană care utilizează un scaun rulant;
• persoană nevăzătoare;
• persoană surdă (dacă aceasta este preferința persoanei sau a comunității din care face parte).

În același timp, evită expresii precum:

• „țintuit în scaun cu rotile”;
• „suferă de…” (atunci când nu este cazul).

Aceste formulări pun accent pe limitări sau creează o imagine negativă asupra persoanei.

6. Ascultă cu răbdare

Unele persoane comunică într-un ritm diferit sau folosesc dispozitive de comunicare asistivă. Acordă-le timpul necesar pentru a-și exprima ideile. Nu termina propozițiile în locul lor și nu presupune ce vor să spună. O conversație bună înseamnă să oferi spațiu fiecărei persoane să se exprime în propriul ritm.

7. Nu lăsa dizabilitatea să definească întreaga persoană

Persoanele cu dizabilități au profesii, pasiuni, familii, hobby-uri și obiective, la fel ca oricine altcineva. De aceea, este firesc să vorbești despre interese, muncă, studii sau activitățile de zi cu zi, fără a transforma dizabilitatea în singurul subiect al conversației.

De ce este atât de important modul în care comunicăm?

O comunicare respectuoasă contribuie la combaterea stereotipurilor, încurajează participarea activă a persoanelor cu dizabilități în viața comunității și creează relații bazate pe egalitate și încredere.

De cele mai multe ori, nu este nevoie să găsim „cuvintele perfecte”. Este suficient să tratăm fiecare persoană cu respect, să fim deschiși să învățăm și să fim dispuși să corectăm eventualele greșeli.

În cele din urmă, cea mai importantă regulă este simplă: vorbește cu persoana cu dizabilități așa cum ai dori să vorbească cineva cu tine: cu respect, naturalețe și demnitate.

Accesibilitatea informației înseamnă că informațiile să fie prezentate în formate pe care toate persoanele le pot găsi, percepe, înțelege și utiliza, indiferent de tipul dizabilității. O informație accesibilă poate fi citită, auzită sau înțeleasă prin metoda cea mai potrivită pentru fiecare persoană, astfel încât nimeni să nu fie exclus din cauza modului în care aceasta este prezentată.

Accesibilizarea informației este atât o bună practică cât și o modalitate prin care sunt respectate drepturile omului și este redusă inegalitatea. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități subliniază că informațiile și mijloacele de comunicare trebuie să fie accesibile tuturor, în condiții de egalitate.

Ce se întâmplă atunci când informația nu este accesibilă?

O informație inaccesibilă poate deveni o barieră la fel de mare ca lipsa unei rampe sau a unui lift. Atunci când informațiile sunt disponibile doar într-un singur format sau sunt greu de înțeles, persoanele cu dizabilități pot întâmpina dificultăți în exercitarea drepturilor și în participarea la viața socială.

Printre consecințele unei informații inaccesibile se numără:

• imposibilitatea de a accesa servicii publice, medicale sau educaționale;
• limitarea participării la viața comunității și la procesul decizional;
• dificultăți în obținerea unui loc de muncă sau în utilizarea serviciilor digitale;
• dependența de alte persoane pentru a înțelege informațiile importante;
• excluderea socială și accentuarea inegalităților;
• limitarea exercitării drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la informare și la participare în condiții de egalitate.

Accesibilitatea informației poate fi asigurată prin măsuri simple, care fac diferența pentru foarte multe persoane.

Folosirea unui limbaj clar și ușor de înțeles

Folosiți un limbaj simplu și clar, cu propoziții scurte, evitați termenii tehnici sau explicați-i atunci când sunt necesari și prezentați informațiile într-o ordine logică. 

Crearea unor materiale ușor de citit

Folosiți fonturi lizibile și suficient de mari, asigurați un contrast bun între text și fundal, organizați informația prin titluri și liste și evitați supraîncărcarea paginii cu prea mult text.

Oferirea informației în formate alternative

Utilizați materialele în format Braille, versiuni audio, documente cu caractere mărite și  în caz de necesitate oferiți traduceri în limbile relevante. Materialele să fie în formate „ușor de citit și ușor de înțeles” pentru persoanele cu dizabilități intelectuale

Asigurarea accesibilității materialelor video și audio

Asigurați subtitrări pentru toate materialele video, interpretare în limbaj mimico-gestual și descrieri audio pentru conținutul vizual.

Crearea unor pagini web accesibile

Asigurați accesibilitatea paginilor web prin utilizarea textelor alternative pentru imagini, o navigare simplă și intuitivă, compatibilitate cu cititoarele de ecran, precum și posibilitatea de a utiliza site-ul doar din tastatură și evitarea utilizării culorii ca singur mijloc de transmitere a informației.

Adaptarea comunicării în cadrul evenimentelor

Organizați evenimentele în spații accesibile, cu asigurarea interpretării mimico-gestuală atunci când este necesar, iar materialele tipărite și prezentările să fie pregătite în formate accesibile și cu fonturi lizibile.

De ce este atât de important accesul la informație?

Accesul la informație reprezintă baza participării active în societate. O persoană poate lua decizii informate, își poate cunoaște drepturile, poate beneficia de servicii și poate participa la viața comunității doar dacă informațiile sunt accesibile.

Atunci când informația este concepută astfel încât să poată fi înțeleasă și utilizată de toate persoanele, comunitatea devine mai incluzivă, iar barierele care limitează participarea persoanelor cu dizabilități sunt reduse. Accesibilitatea informației reprezintă construirea unei societăți în care fiecare persoană are șanse egale de a se informa, de a participa și de a-și exercita drepturile în mod independent.